Isaia 38:12-14

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

¹² Locuinţa^(A) mea este luată şi mutată de la mine, ca o colibă de păstori.
Îmi simt firul vieţii tăiat ca de un ţesător, care m-ar rupe din ţesătura lui.
Până diseară îmi vei pune capăt.
¹³ Am strigat până dimineaţa; ca un leu îmi zdrobise toate oasele!
Până diseară îmi vei pune capăt.
¹⁴ Ciripeam ca o rândunică, croncăneam ca un cocor
şi gemeam^(B) ca o porumbiţă. Ochii-mi priveau topiţi spre cer:
«Doamne, sunt în necaz, ajută-mă!»’